Sincer, știrea asta e atât de absurdă încât nici nu mai ai ce să ironizezi: e deja auto-parodie. Fostul co-proprietar al Pornhub vrea să cumpere activele Lukoil. Atât. Restul vine de la sine. Capitalismul a ajuns la nivelul în care nici măcar nu mai încearcă să fie serios — îți aruncă direct combinații de tipul „industrie porno + petrol rusesc”, ca și cum ar testa cât de multă prostie poate suporta omenirea înainte să înceapă să râdă isteric.
E o trecere firească, nu? De la industria care a ținut populația ocupată în nopțile lungi, la industria care ține guvernele ocupate în crizele energetice. Practic, doar publicul se schimbă: într-un caz vorbești cu oameni singuri, în celălalt cu state întregi disperate după combustibil. Și paradoxul e că rezultatul e același — rămâi cu mai puțin decât aveai înainte: acolo cu mai puțină rușine, aici cu mai puțini bani.
Întreaga situație e atât de ridicolă încât aproape că o poți vizualiza: Rusia sub sancțiuni, Lukoil cu rafinării blocate, și din depărtare vine, galopând, nu Exxon, nu BP, nu vreo companie de energie — nu. Vine pornografia, cu aerul ei glorios de industrie care a văzut prea multe ca să mai fie impresionată de ceva, și parcă spune: „Lăsați, băieți, nu vă panicați. Suntem obișnuiți să intrăm în situații delicate și să le monetizăm rapid.”
Ce e delicios e că toată lumea se comportă ca și cum asta ar fi o tranzacție complet normală. „Da, sigur, industria porno cu industria petrolului. Makes sense.” Următorul pas logic va fi probabil ca RedTube să dea ofertă pentru Gazprom, iar Brazzers să preia Transgaz. De ce nu? Dacă tot suntem într-o farsă globală, măcar să o ducem până la capăt.
Dar cea mai mare ironie e asta: Lumea energiei, super-serioasă, plină de costume și crize geopolitice, e pe punctul de a fi cumpărată de o industrie care a învățat omenirea că orice problemă poate fi rezolvată cu… puțină imaginație și mult streaming.
Dacă nu e ăsta colapsul demnității economice, nu știu ce mai este.
