Barajul Vidraru a fost golit pentru lucrări tehnice. Simplu, normal, banal. Dar pentru o parte din populație, cu diploma în „Adevăruri alternative” și specializare în „Văz’ că știu eu mai bine”, realitatea e prea plictisitoare. Ei au nevoie de senzațional, ca țânțarii de lumină: dacă nu găsesc, inventeză. Și ce au inventat? O operă de ficțiune greu de egalat, demnă de premiul Hugo, dar cu zero neuroni implicați.
Cea mai populară capodoperă: Evian a golit barajul. Da, Evian. Brandul francez de apă plată. Au venit și au tras apa din Vidraru cu găleata, probabil cu un prelungitor băgat în priza de la refugiul Salvamont. E absolut genial cum oameni care n-au umplut o canistră la fântână îți explică cu aer academic cum se exportă 400 de milioane de metri cubi de apă „pe șest”.
Apoi, evident, vine aurul. Aurul ăsta imaginar e SF-ul suprem. Nici Tolkien nu a creat o comoară atât de greu accesibilă. Dacă îi întrebi pe adepți „Unde e aurul?”, răspund instant: „Sub baraj, logic!”. Normal, doar acolo poate fi. Că dacă ar fi fost în altă parte, l-ar fi găsit geologii, nu specialiștii în fake news de pe TikTok.
Și mai superb e cum aceiași oameni, care nu știu câte litere are cuvântul „baraj”, sunt brusc experți în hidraulică, geologie, economie, geopolitică și spionaj internațional. Dacă deschizi Facebook-ul lor, e plin de avertismente dramatice: „Să vedeți voi ce se întâmplă! Vă spun eu, ceva se pregătește!”. Singurul lucru care se pregătește e rușinea colectivă — dar nu are cine s-o livreze.
Când prostia se întâlnește cu internetul, rezultatul e radioactiv. Devine virală, crește, se multiplică. Oamenii pot verifica orice în trei secunde, dar preferă să creadă un video filmat cu telefonul de pe vremea lu’ Burebista, pentru că „pare real”. În schimb, explicațiile specialiștilor îi plictisesc. E greu, frate, să citești. Să gândești. Mult mai ușor e să dai SHARE la o idioțenie și să te simți deștept.
Dar ce e cu adevărat impresionant în tot acest val de delir este încrederea. Acești oameni nu se îndoiesc nici o secundă. Nici o umbră de dubiu. Creierul lor funcționează cu sistemul „orice tâmpenie văd → accept instant”. E fascinant. E ca și cum ai descoperi o specie nouă: Homo Facebookiensis, animalul convins de toate prostiile, imun la argumente, dependent de șoc și groază.
Îți vine să crezi că Vidraru e doar o metaforă? Barajul ăla se golea de apă, dar internetul se umplea de prostie. Și, sincer, dacă ar exista un baraj care să oprească valul de fake news, tot s-ar găsi unul să explice că îl golește Soros ca să planteze unicorni bio pe fundul lacului.
În concluzie: apa se reface, barajul se umple, tehnicienii își văd de treabă. Doar prostia rămâne constantă, la nivel înalt, neafectată de secetă sau întreținere. E singurul „zid de apărare” pe care România îl are — și e făcut din oameni care cred că Evian are sediu la Curtea de Argeș.
